Bookmark
RSS
Newsletter
It’s an education project, not a laptop project.
Ieri am trecut pe la tabara organizata de Forum IT de la Breaza ca sa vad la lucru OLPC-urile aduse acolo de Diana Cionoiu si Vlad Ureche (pe care l-am cunoscut la finala Software Design de la Imagine Cup de anul acesta), membrii fondatori ai Aosciatiei pentru un Soft Liber. Le-am vazut, mi-au placut, consider ca sunt excelente din punct de vedere hardware si software (totul este Open Source, si oricine poate avea acces). Daca as putea, maine as da 170 de dolari pe un OLPC. Insa, lasand la o parte hardware-ul software-ul … ceva nu bate (ca sa ma exprim asa) in modul de vanzare al ideii de OLPC.
OLPC-ul este un proiect nonprofit pornit de Nicholas Negroponte la MIT Media Labs. Scopul sau este acela de a oferi tehnica de calcul (instrumente de invatare electronice) la un pret accesibil acelor tari care nu isi pot permite acest lux. Vehiculat ca si proiect de sub 100 de dolari, acum el valoreaza cam 177 $ bucata si poate fi achizitionat doar de guvernele participante in proiect si distribuit gratuit in scoli. Pe aceiasi idee merge si Intel cu al sau Classmate.
Dar sunt cateva lucruri care par frumoase in teorie dar care in practica sunt destul de delicate si cu care nu reusesc sa ma impac.
1. Costuri: OLPC-ul costa 176 de dolari acum in cantitati mari. Sa zicem un milion de bucati. Dar acesta este doar costul de achizitie. Pe langa el mai apar costuri de distributie, de training, de service. Sa zicem ca un program guvernamental bine pus la punct ar putea reduce semnificativ costurile (prin licitatii, prin oameni specializati etc.) si nu ar fi probleme. In practica guvernul nostru nu prea are timp de asa ceva …
2. Materialul didactic: fiecare tara ce participa in program va avea posibilitatea sa localizeze dupa cum doreste sistemul de operare, interfata si modulele incluse. Imi este dificil sa cred ca asa, peste noapte, Guvernul Romaniei o sa faca o lege prin care va exista un organism capabil sa faca rapid o programa didactica unitara, pe care sa o transfere electronic si sa o puna la dispozitia elevilor. Chiar si printr-o colaborare cu firme ce au deja astfel de materiale (Siveco, Softwin), dar care costa suplimentar.
3. Training-ul profesorilor: sunt profesori deschisi, sunt profesori conservatori si profesori pe care nu ii intereseaza. Ori ca la orice implementare de proiect, frana numarul unu este omul. Am avut deja cateva discutii cu profesori care mi-au spus clar: dar pe mine cine ma invata? Cine imi plateste trainingul? Nu vreau sa dau solutii, dar pentru un carnet de sofer, plateste statul? Sau pentru un astestat de limba straina? In fine …
4. Update-ul aparatelor dpdv software si hardware. Ok. Intram in proiect, avem masinile, avem software, avem profesori capabili si dispusi sa lucreze cu ele. Dar cum facem cu sistemul de update? Alt organism sau ne bazam pe entuziasti ca Vlad si Diana? Vorbim totusi de un element educational care trebuie validat. Si aici ar fi cateva solutii, dar care depind iarasi de dorinta de a face a Guvernului si care evident … costa.
5. Inertia Guvernului. Ca la orice proiect de dimensiuni mari ce aduce dupa sine investitii mari trebuie raspuns la o intrebare simpla: de ce am cheltui banii pe asa ceva si nu pe altceva? De ce e mai important ca anual sa cumparam nu stiu cate sute de mii de OLPC-uri in loc sa facem spitale (macar de s-ar face asa ceva J )? Este cel putin o intrebare la care trebuie gasit un raspuns coerent, pe care sustinatorul proiectului, domnul deputat Ioan Ghise nu il are.
Una peste alta adoptarea proiectului OLPC la noi nu sta doar in cele 100-200 de milioane de dolari pe care statul le va investi in hardware. Costurile sunt mult mai mari si as fi curios sa vad o strategie clara in acest sens. Daca tot cheltuim niste bani, as vrea sa vad si eu pe ce …
Acestea fiind zise, sunt sceptic si dezamagit. Pentru ca asa cum se intampla de obicei cu proiectele bune, venite de la oameni fara sustinere financiara, nu sunt modelate perfect si risca sa se impotmoleasca. S-a itamplat deja o data in parlament si tare imi e frica de o repetite. Este nevoie de mult entuziasm dar si de putina capacitate de vanzare si mai multa implicare si mai multi sustinatori. Lumea din pacate nu e plina de entuziasti!
Articole similare:
în 
în 
în 
în 
Loading ...
Raspunsuri:
1. Costuri.
– costul de service. In primul rand OLPC macar nu are ascunse costurile de garantie, practic orice guvern poate alege cum incheie un contract de garantie, fie per problema, fie pe o perioada mai lunga de tine. In fiecare laptop de piata la momentul actual este inclus un cost de garantie pe care “eu” poate nu sunt dispusa sa-l platesc si tot il platesc si nu e deloc mic.
– costul pentru content. Nu este mic dar impartit la numarul de calculatoare (considerand 1 milion), nu inseamna mai mult de cativa dolari.
– costurile de distributie apar indiferent ce program se adopta
– costurile de training. In conditiile in care profesori au iesit in strada sa ceara banii pentru materiale didactice, mi se pare o utopie sa spui ca nu isi doresc sa invete. E drept ca trebuie sa existe manuale, dar normal sa se ajunga ca fiecare laptop sa fie livrat cu un manual in limba romana, scris de romani.
2. Am raspuns la punctul 1 – costul pentru content.
3. Am raspuns la punctul 1 – costul de training
4. Update-ul. Fundatia OLPC pune la dispozitie toata instrumentele pentru update-ul prin Internet. In ceea ce priveste oamenii care o vor face, vor fii aceiasi care din cand in cand vor mai da prin “sat” sa verifice laptopurile. Din fericire probleme de acest gen vor creea foarte repede specialisti in OLPC, asa cum s-a intamplat cu calculatoarele Z80.
5. Motivul pentru care OLPC merita mai mult decat sa repari niste scoli este sintagma “mai bine ii dai undita decat pestele”. Degeaba un copil are o scoala minunata daca nu are ce sa invete acolo. In Africa sau in Tailanda, copii invata sub cerul liber si pentru ei nu e asa important ca pentru noi unde invata, ci ce invata.
1. Traim intr-o societate de consum! Atroce! Traim, poate, punctul culminant al acestei societati “rapace”. Mai intai schimba sistemul si apoi schimba si oamenii. Au incercat si altii (vezi religie, vezi politica); poate nu au incercat si cei care trebuie? Nu stiu.
Daca acest program se aplica in Suedia, Norvegia, Danemarca…etc. mergea cu siguranta. Problema cercului vicios. Cu cat societatea (tara) este mai saraca cu atat mai corupta (sau cam pe acolo).
2. Sunt de acord cu Diana: “mai bine ii dai undita decat pestele” oare acest OLPC nu este pestele? Undita ar trebui sa fie societatea, sistemul de invatamant, conditia (mediul) social de dezvoltare al copilului… Un copil care are ce “manca” si are un mediu “sanatos” acasa si la scoala, este si interesat cat de cat de soarta lui (sau parintii sunt interesati de soarta lui) va avea cu siguranta acces la un PC (cat de vechi), va avea acces la un internet…etc. Cam asa vad eu “undita” vs. “pestele”.
3. Daca ne referim strict la Romania => bani s-ar gasi: decat sali de sport mai bine OLPC (poti sa faci sport si in aer liber – chiar mai sanatos); decat “cornul si laptele” mai bine acces internet gratuit (sau subventionat)sau la alegere; decat Laptop-uri de ultima generatie pentru “demnitarii distinsi” (care oricum se uita “ca curca’n craci” la ele) mai bine OLPC pentru copii… si lista solutiilor poate continua.
4. In principiu solutii tehnice ar fi (mai ales in ziua de azi a internetului) cu remote admin + pagini web dedicate pentru training.
In concluzie: vointa sa fie, dar asa ne intoarcem la punctul 1 – cercul vicios. Oricum felicitari pentru initiativa OLPC – macar se incearca o schimbare. Succes!
p.s. daca nu am trai in acest cerc vicios m-as oferi voluntar pentru sustinerea proiectului… e trist dar asta-i realitatea.
E ca şi cum ai spune „De ce să avem şcoli? Trebuie să plătim profesorii, să plătim pentru materialul didactic etc. Şi guvernul tot dezinteresat este şi vor exista destui profesori lipsiţi de entuziasm”. Probabil proiectul va eşua pentru 90% dintre cei care vor primi un OLPC, dar o rată de succes de 10% ar fi fabuloasă. Copiii ăia ar avea o adevărată şansă. Lucrezi ca şi mine în IT şi ştii cam cât poate câştiga un programator făcând o muncă uşoară şi plăcută. Deci nu pot fi de acord cu articolul. Mi-a plăcut totuşi faptul că nu ai zis, ca mulţi neavizaţi (da, folosesc eufemisme) ce s-au trezit vorbind că OLPC-ul ar fi „o jucărie”.
O idee utopica, la fel ca si comunismul: locuri de munca pentru fiecare, locuinta pentru fiecare. Unde s-a ajuns, s-a vazut. Scheme de personal gigantice, fara nici o legatura cu competenta si competitivitatea. Blocuri infecte, apartamente mici si urate, subsoluri inundate, acoperisuri permeabile.
E nevoie de masuri pentru cresterea veniturilor oamenilor, astfel incat ei sa-si permita computere adevarate. Respectiv locuinte adevarate.
Poate ca dl. Ionut Balan este subventionat de MS ?
Eu vad proiectul OLPC ca pe un inceput de libertate. Cred ca trebuie lasate sa se exprime insusiri ca voluntariatul, participarea. Modelul de dezvoltare este Linux-ul. Singura chestiune este ca nu trebuie nimeni obligat sa invete pe acel laptop dar trebuie incurajat.
Iar pretul? Pai nu se dau deja vouchere de 200 Eur pentru PC-uri?
Diana,
Sunt perfect de acord cu tine. Si eu sunt impotriva comunismului. Numai ca nici capitalismul fara reguli nu este o solutie. In cazul asta statul care suntem noi pana la urma investeste banii nostri in viitorul societatii noastre.
Degeaba am eu super vila, daca vecinii mei o duc rau. Ori problema e cam asa: si intr-o clasa de la o scoala bogata exista copii saraci sau au parinti carora nu le pasa de ei. Cum ai putea sa spui carui copil ii trebuie? Plus ca ne intoarcem la problema reala. Nu mai e ca pe vremuri cand orice copil care vroia sa invete avea sanse egale cu cei bogati. Acum un calculator poate sa faca diferenta in ceea ce priveste accessul la informatie. Cum se poate compara un copil care are acces la Wikipedia cu unul care traieste intr-un catun?
Un laptop care este aceasi platforma pentru toti elevi are niste avantaje majore. Este important ca platforma sa fie deschisa. Este important ca profesorii si elevii sa se poata implica ca utilizatori si creatori de “continut”.